ARHIVE DE FOLCLOR
Din istoria Arhivei de folclor a
Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău
Svetlana BADRAJAN,
dr., prof. univ.
Istoria Arhivei de folclor de la AMTAP începe odată cu înființarea în anul 1945 a cabinetului de folclor la Conservatorul Moldovenesc de Stat din Chișinău (actualmente AMTAP), ceea ce presupunea și realizarea investigațiilor de teren sistematice, de către profesorii și studenții instituției. Chiar dacă aceste cercetări de teren nu erau dotate cu aparataj specializat și înregistrarea materialului muzical se efectua după auz, totuși, în 1956 cabinetul de folclor dispunea de o colecție de aproximativ 2000 de creații, înregistrate în raioanele Hâncești și Ceadâr-Lunga — zona de centru, de către muzicieni, care ulterior au devenit personalități marcante ale culturii muzicale, printre aceștia numim: Gleb Ciaicovschi-Mereșanu (muzicolog, folclorist, 1919–1999), primul laborant al cabinetului de folclor; Mihail Caftanat (dirijor, conferențiar universitar, 1946–2014); Nicolai Ponomarenco (muzicolog, compozitor, 1893–1952); Boris Cotlearov (compozitor, muzicolog, 1913–1982); Solomon Lobel (compozitor, 1910–1981); Nicolae Chiosa (cântăreț, folclorist, 1924–1998); Orest Tarasenco (pianist, compozitor, muzicolog, 1906–1994); Gheorghe Borș (cântăreț, compozitor, profesor, 1898–1984) ș.a.
Analizând colecțiile de folclor editate între anii 1945–1956, printre care Cântece (alcătuită și redactată de I. Balan, B. Istru, G. Meniuc, D. Gherșfeld și L. Gurov), Cântece populare moldovenești (redactată de E. Levedeva, cercetătoare de la Conservatorul din Moscova, care între anii 1923–1935 a realizat expediții în Basarabia, înregistrând circa 300 de creații folclorice) ș.a., putem să creăm un tablou al categoriilor înregistrate: cântece epice, colinde, și, în special, cântece propriu-zise.
În iulie 1956 cabinetul de folclor al Conservatorului, printr-un ordin al Ministerului Culturii și al Consiliului de miniștri de atunci, a fost desființat. Inițial colecția de folclor trebuia să treacă în posesia Institutului de Istorie, Limbă și Literatură al Academiei de Științe, în realitate, a ajuns în Arhiva Centrului Republican de Creație Populară (actualmente Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial). În urma unui incendiu devastator produs prin anii 1960, în clădirea Centrului Republican de Creație Populară unde se afla și arhiva, cu regret, materialele date au fost distruse.
Între anii 1957–1964, după desființarea cabinetului de folclor, pe parcursul aproximativ a șase ani, nu s-au efectuat investigații de teren. Ele au fost reluate începând cu anul 1964, utilizându-se deja tehnica de înregistrare a timpului — magnetofoanele. Numeroși profesori și studenți, muzicologi, compozitori, instrumentiști și-au adus aportul în cadrul expedițiilor folclorice. Printre aceștia amintim pe Iulia Țibulschi (compozitoare, n.1933), Stepan Stoianov (muzicolog, 1934–1997), Ion Macovei (compozitor, 1947–2011), Eugen Doga (compozitor, n.1937), Felix Biriucov (muzicolog, 1940–2015), Oleg Negruța (compozitor, n.1935) ș.a. Materialul muzical includea aproximativ 584 de lucrări, înregistrate în raioanele Hâncești, Călărași, Orhei, Ceadâr-Lunga, Sângerei, Leova, zonele de centru și de sud; Dondușeni — zona de nord; or. Chișinău; raionul Bolgrad, regiunea Odesa și se păstrează în arhiva de folclor. Anii de naștere ai informatorilor oscilează între 1866–1900. Valoroase sunt creațiile înregistrate de la P. Murga (a.n. indicat — 1866), lăutar violonist din s. Slobodca, r. Orhei — zona de codru; V. Grosu (a.n. indicat — 1890), voce, s. Lozova, r. Călărași; Elena Boghiceanu (a.n. indicat — 1873), voce, or. Hâncești — zona de centru ș.a. Repertoriul de melodii vocale și instrumentale reprezintă folclorul ritual, în special: de nuntă, bocete, colinde, la scăldatul copilului și neritual: doine, cântece epice, cântece propriu-zise, romanțe, melodii de joc. Dintre acestea aș vrea să menționez două variante ale melodiei Banu Mărăcine, interpretate de violonistul Porfirie Murga și de trompetistul Simion Blidari (a.n. indicat — 1928) melodie atestată, precum se știe, încă în sec. al XVI-lea, în tabulatura lui Jan din Lublin (1540) cu titlul Haiducky, în Codicele Caioni (sec. XVII), dar și în alte colecții.
În anul 1968 la Conservatorul Moldovenesc de Stat (Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice) este înființată Catedra folclor, care și-a desfășurat activitatea până la sfârșitul anilor `90 ai sec. XX (mai exact, până în 1998), fiind periodic închisă și redeschisă. Această catedră a constituit începutul unei etape noi în activitatea de investigare și cercetare științifică a folclorului muzical. Șef al catedrei a fost numit Gleb Ciaicovschi-Mereșanu, neobosit cercetător, care a rămas fidel catedrei și muncii de studiere și valorificare a tezaurului folcloric pentru toată viața. Din acest an (1968) se desfășoară o activitate folcloristică planificată. Anual, în cadrul practicii folclorice a studenților, se întreprind expediții colective pe parcursul a cel puțin două săptămâni în luna iunie.
De asemenea, se efectuează investigații de teren individuale de către profesorii catedrei în perioada de iarnă și de vară. Este înregistrat nu numai folclor română, dar și ucrainesc, rusesc, bulgăresc, găgăuzesc, țigănesc, evreiesc și al altor etnii conlocuitoare. Printre aceste creații descoperim cântece interpretate la 2 voci, în special, din zona transnistreană, zonă de interferență etnică româno-ucraineană. În unele lucrări melodia aparține melosului moldovenesc, în altele este preluată din folclorul ucrainean, executate cu text română. De asemenea, sunt înregistrate și creații ce reprezintă alte zone românești, care au fost învățate în mare parte de la radio, chiar dacă posturile românești erau interzise până în anii `90.
În prezent Arhiva de folclor a AMTAP dispune de aproximativ 16 mii de documente sonore culese pe teritoriul Republicii Moldova, în Bucovina, sudul Basarabiei — Ucraina, material ce ne oferă un imens teren de cercetare. Spun aproximativ, deoarece o parte din materiale încă nu au fost copiate de pe casetele audio vechi și arhivate. Printre cei care au contribuit la completarea arhivei la această etapă se numără Gleb Ciaicovschi-Mereșanu, Adela Raevschi (folclorist, profesoară de limba română), Andrei Tamazlâcaru (etnomuzicolog), Iaroslav Mironenko (etnomuzicolog, profesor), Dmitri Gagauz (compozitor, profesor), Constantin Rusnac, Victor Botnaru (interpret-instrumente populare, profesor), Svetlana Badrajan (etnomuzicolog, profesor), Diana Bunea (etnomuzicolog, profesor) ș.a.
Au fost înregistrați numeroși rapsozi populari, precum Filip Todirașcu (a.n. indicat — 1914), violonist (s. Costești, r. Ialoveni), în prezent se desfășoară și un concurs al violoniștilor în memoria lăutarului, care îi poartă numele; Gh. Bobeico (a.n. indicat — 1930), violonist (s. Mileștii Mici, r. Ialoveni); Gh. Duminică (a.n. indicat — 1909), violonist (s. Grăsenii Vechi, r. Ungheni), toți trei sunt descendenți ai dinastiilor de lăutari, L. Severin (a.n indicat — 1957), voce (s. Horăști, r. Ialoveni) ș.a. — zona de centru; Gh. Angheluș (a.n. indicat — 1910), violonist, Vl. Cioclea (a.n. indicat — 1888), fluier, (s. Trebisăuți, r. Briceni), V. Bejan (a.n. indicat —1920), trompetă, S. Neniţă (a.n. indicat — 1934), violonist, (s. Varatic, r. Râșcani), la fel descendent din lăutari — nordul Basarabiei; E. Anastasiu (a.n. indicat — 1919), voce, (s. Manta, r. Cahul) — zona de sud, o colportoare și o creatoare autentică. Unele din creațiile preluate de la E. Anastasiu au fost publicate în colecția Trandafir bătut la poartă de A. Tamazlâcaru, anul ediției 1980. Cu anul 1970 sunt indicate câteva creații interpretate de Grigoraș Dinicu, probabil copiate clandestin de pe un disc. Există înregistrări a diferitor grupuri instrumentale, orchestre. Spre exemplu: orchestra Folclor în prima componență, (a fost înființată în 1968), înregistrările sunt din 1969. Printre primii instrumentiști ai orchestrei se numără muzicieni de tradiție orală, descendenți din lăutari, precum violoniștii Ignat Bratu sau Dumitru Blajinu.
Menționăm în mod deosebit colecția semnată de I. Mironenko Și cânt codrului cu drag (1987). Ea include material muzical înregistrat de către etnomuzicolog în anii `80 în satele moldovenești din Caucazul de Nord, Rusia. Comunitățile date au fost create de către țăranii basarabeni în urma reformei din 1861, în special din zona de Codru, nevoiți să-și părăsească satele, fiind ademeniți cu pământ în regiunile rusești îndepărtate. Ei au păstrat un repertoriu folcloric inedit și destul de bogat, de fapt putem spune, conservat, ce cuprinde creații rituale funebre și nupțiale, creații din folclorul copiilor și pentru copii, păstorești, cântece propriu-zise, balade, melodii de joc.
Alte colecții de folclor muzical redactate în baza materialelor arhivei de folclor sunt: Doine, Cântece, Jocuri (1972); Lerui ler (1986) și Romanțe și cântece de lume (1990) de G. Ciaicovschi-Mereșanu; Ca la noi în sat (1981), Cucușor cu pană sură (1988) de C. Rusnac; Busuioc floare cătată (1982) — E. Florea. A fost editată o antologie din două discuri de vinil cu creații muzicale folclorice selectate din materialele arhivei, îngrijită de G. Ciaicovschi-Mereșanu (1986). Evident, în aceste colecții se conține o parte infimă a creațiilor muzicale din Arhiva AMTAP, restul își așteaptă cercetătorul său.